Expertiza traseologică

Examinarea urmelor-forme create de om ( cu excepţia urmelor de mîini şi plantei piciorului) şi animale, cu diferite obiecte ale lumii materiale (obiecte, părţi de obiecte, mecanisme, scule, unităţi de transport etc.), precum şi a urmelor-materii.

SCOP: Examinarea urmelor create prin reproducerea construcţiei exterioare a corpurilor sau obiectelor (urmele formă) şi a urmelor-materii, cu excepţia celor biologice, descoperite la faţa locului în cazul cercetării diferitor infracţiuni în vederea identificării persoanelor sau obiectelor creatoare şi explicării împrejurărilor legate de formarea acestora.

PROBLEME REZOLVATE:

a) compartimentul urmelor de dinţi, buze, nas, urechi şi ale altor părţi ale corpului uman:

– determinarea naturii urmelor (umane sau animale), mecanismului de formare, vechimii urmei, vîrstei, sexului şi tipului antropologic al individului, dacă urmele sînt valabile pentru identificare;

– identificarea persoanei care a creat urmele în cauză;

c) compartimentul urmelor mijlocului de transport rutier:

– determinarea mecanismului de formare a urmei şi părţii din automobil care a creat-o;

– determinarea tipului, modelului şi culorii autovehiculului, vitezei şi direcţiei de deplasare;

– determinarea succesiunii de creare a urmelor;

– stabilirea faptului dacă urmele au fost create de un autovehicul sau mai multe;

– stabilirea faptului dacă urmele conţin suficiente elemente de identificare;

– identificarea mijlocului de transport (ansamblului sau subansamblului) ce a creat urmele etc.

e) compartimentul urmelor de îmbrăcăminte:

– determinarea tipului şi naturii materialului din care este confecţionată îmbrăcămintea, dacă acesta este specific unor uniforme, dacă conţine particularităţi capabile să individualizeze obiectul de îmbrăcăminte sau să restrîngă sfera obiectelor cercetate;

– identificarea obiectului creator de urme;

b) compartimentul urmelor de picioare (desculţ sau încălţat):

– determinarea sexului, vîrstei, taliei, greutăţii aproximative a persoanei, particularităţilor anatomopatologice; mecanismului de formare şi vechimii urmelor, altor date rezultate din interpretarea elementelor cărării urmelor;

– determinarea piciorului şi regiunii sale anatomice care a format urma plantei piciorului, precum şi prezenţa caracteristicilor de identificare;

– determinarea tipului de încălţăminte care a format urma de încălţăminte, precum şi prezenţa diferitor particularităţi specifice (tăieturi, uzuri etc.) ce pot servi la identificarea încălţămintei creatoare de urmă;

– identificarea încălţămintei sau persoanei care a creat urma în cazul cînd se pun la dispoziţie modele de comparaţie (impresiunile plantelor picioarelor sau încălţămintea suspectă);

d) compartimentul urmelor mijlocului de transport cu tracţiune animală:

– determinarea tipului vehiculului (căruţă, trăsură, sanie), animalului de tracţiune, direcţiei de deplasare etc.;

– identificarea căruţei, trăsurii sau saniei, care a creat urmele;

– identificarea animalului de tracţiune după urmele create de copite sau potcoave;

f) compartimentul urmelor de noduri şi legături:

– determinarea profesiei celui care le-a executat (pescar, marinar, ţesător, hamal etc.);

– stabilirea faptului dacă este vorba de o înscenare sau de o săvîrşire a unei infracţiuni în cazul strangulărilor,

g) compartimentul urmelor de instrumente de spargere:

– determinarea instrumentului ce a creat urma;

– determinarea mecanismului de formare a urmei;

– determinarea succesiunii de creare a urmelor;

– determinarea dacă urmele au fost create cu acelaşi instrument;

– determinarea dacă urmele au fost create cu instrumentul corp delict pus la dispoziţie;

– determinarea dacă fragmentele descoperite la faţa locului au făcut corp comun cu instrumentul prezentat pentru examinare;

– determinarea modului de fabricare în serie sau artizanal a instrumentului;

i) compartimentul încuietoarelor (lacătelor şi broaştelor):

– determinarea stării tehnice a încuietoarei;

– determinarea metodei de descuiere sau forţare a încuietoarei;

– stabilirea faptului dacă încuietoarea la momentul forţării era descuiată sau încuiată;

– determinarea dacă încuietoarea a fost descuiată cu cheia originală sau cu cheia duplicat, cu cheia potrivită sau cu un şperaclu;

– determinarea faptului dacă încuietoarea a fost descuiată sau forţată cu instrumentul corp delict pus la dispoziţie;

k) compartimentul reconstituirii întregului după părţile sale componente:

– determinarea faptului dacă urmele sub formă de resturi de obiecte (cioburi de faruri, fragmente de plastic specific lanternelor stopurilor, părţi ale diverselor ornamente, pelicule de vopsea etc.), descoperite la faţa locului, au făcut corp comun cu obiectul prezentat pentru examinare;

h) compartimentul urmelor de utilaje industriale:

– determinarea faptului dacă marfa în cauză a fost confecţionată la o anumită întreprindere de producţie (dacă articolul a fost confecţionat cu un anumit utilaj sau prin utilizarea unor piese ale acestuia, cum ar fi: matrice, poansoane etc);

– determinarea faptului dacă două sau mai multe obiecte de comerţ au aceeaşi sursă de provenienţă (dacă obiectul ridicat în locul A şi cel ridicat de persoana bănuită B au fost confecţionate cu acelaşi utilaj sau instrument);

j) compartimentul plombelor şi sigiliilor:

– determinarea forţării sigiliului sau plombei, a procedeului utilizat şi a instrumentului folosit;

– determinarea înlocuirii sigiliului (plombei) original cu un altul;

– determinarea faptului dacă sigiliul (plomba) a fost forţat cu instrumentul corp delict pus la dispoziţie;

– identificarea poansonului utilizat la presarea sigiliului sau plombei;

l) compartimentul examinării prin metode traseologice a urmelor de depunere:

– determinarea prezenţei urmelor de microparticule pe anumite obiecte, a naturii şi localizării lor;

– determinarea existenţei de contact a două corpuri/obiecte;

– determinarea omogenităţii sau neomogenităţii microparticulelor (particule depistate pe corpul/ hainele victimei şi cele ridicate de pe corpul/hainele bănuitului);

m) compartimentul examinării prin metode traseologice a inscripţiilor, seriilor, marcajelor de pe obiecte din metal, lemn sau plastic:

– determinarea faptului şi metodei de înlăturare/modificare a inscripţiilor, seriilor, marcajelor de pe obiecte din metal, lemn sau plastic;

– refacerea conţinutului iniţial al inscripţiilor, seriilor, marcajelor de pe obiecte din metal, lemn sau plastic prin metode traseologice;

– identificarea matricei, ştanţei, poansonului, instrumentului utilizat la aplicarea inscripţiilor, seriilor, marcajelor pe obiecte din metal, lemn sau plastic;

Rezultatul examinărilor

După efectuarea examinărilor necesare, în conformitate cu legislaţia se întocmeşte un raport de expertiză, pe fiecare pagină a căruia (inclusiv în anexe) se aplică semnătura expertului executor, confirmată de impresiunea de ştampilă. Raportul întocmit poate prezenta ca mijloc de probă în instanţa de judecată, la procesul de anchetă pe cazuri administrative, penale. Expertizele sunt efectuate de către un expert judiciar licenţiat, inclus în registrul de stat al experţilor judiciari, cu o vechime în munca de peste 13 ani. Biroul de expertiză dispune de laborator specializat în examinarea unităţilor de transport, dotat cu elevatoare şi tehnică specială conform domeniului de activitate.

Expertiza traseologică

PROBLEME REZOLVATE:

a) compartimentul urmelor de dinţi, buze, nas, urechi şi ale altor părţi ale corpului uman:

– determinarea naturii urmelor (umane sau animale), mecanismului de formare, vechimii urmei, vîrstei, sexului şi tipului antropologic al individului, dacă urmele sînt valabile pentru identificare;

– identificarea persoanei care a creat urmele în cauză;

c) compartimentul urmelor mijlocului de transport rutier:

– determinarea mecanismului de formare a urmei şi părţii din automobil care a creat-o;

– determinarea tipului, modelului şi culorii autovehiculului, vitezei şi direcţiei de deplasare;

– determinarea succesiunii de creare a urmelor;

– stabilirea faptului dacă urmele au fost create de un autovehicul sau mai multe;

– stabilirea faptului dacă urmele conţin suficiente elemente de identificare;

– identificarea mijlocului de transport (ansamblului sau subansamblului) ce a creat urmele etc.

e) compartimentul urmelor de îmbrăcăminte:

– determinarea tipului şi naturii materialului din care este confecţionată îmbrăcămintea, dacă acesta este specific unor uniforme, dacă conţine particularităţi capabile să individualizeze obiectul de îmbrăcăminte sau să restrîngă sfera obiectelor cercetate;

– identificarea obiectului creator de urme;

b) compartimentul urmelor de picioare (desculţ sau încălţat):

– determinarea sexului, vîrstei, taliei, greutăţii aproximative a persoanei, particularităţilor anatomopatologice; mecanismului de formare şi vechimii urmelor, altor date rezultate din interpretarea elementelor cărării urmelor;

– determinarea piciorului şi regiunii sale anatomice care a format urma plantei piciorului, precum şi prezenţa caracteristicilor de identificare;

– determinarea tipului de încălţăminte care a format urma de încălţăminte, precum şi prezenţa diferitor particularităţi specifice (tăieturi, uzuri etc.) ce pot servi la identificarea încălţămintei creatoare de urmă;

– identificarea încălţămintei sau persoanei care a creat urma în cazul cînd se pun la dispoziţie modele de comparaţie (impresiunile plantelor picioarelor sau încălţămintea suspectă);

d) compartimentul urmelor mijlocului de transport cu tracţiune animală:

– determinarea tipului vehiculului (căruţă, trăsură, sanie), animalului de tracţiune, direcţiei de deplasare etc.;

– identificarea căruţei, trăsurii sau saniei, care a creat urmele;

– identificarea animalului de tracţiune după urmele create de copite sau potcoave;

f) compartimentul urmelor de noduri şi legături:

– determinarea profesiei celui care le-a executat (pescar, marinar, ţesător, hamal etc.);

– stabilirea faptului dacă este vorba de o înscenare sau de o săvîrşire a unei infracţiuni în cazul strangulărilor,

g) compartimentul urmelor de instrumente de spargere:

– determinarea instrumentului ce a creat urma;

– determinarea mecanismului de formare a urmei;

– determinarea succesiunii de creare a urmelor;

– determinarea dacă urmele au fost create cu acelaşi instrument;

– determinarea dacă urmele au fost create cu instrumentul corp delict pus la dispoziţie;

– determinarea dacă fragmentele descoperite la faţa locului au făcut corp comun cu instrumentul prezentat pentru examinare;

– determinarea modului de fabricare în serie sau artizanal a instrumentului;

i) compartimentul încuietoarelor (lacătelor şi broaştelor):

– determinarea stării tehnice a încuietoarei;

– determinarea metodei de descuiere sau forţare a încuietoarei;

– stabilirea faptului dacă încuietoarea la momentul forţării era descuiată sau încuiată;

– determinarea dacă încuietoarea a fost descuiată cu cheia originală sau cu cheia duplicat, cu cheia potrivită sau cu un şperaclu;

– determinarea faptului dacă încuietoarea a fost descuiată sau forţată cu instrumentul corp delict pus la dispoziţie;

k) compartimentul reconstituirii întregului după părţile sale componente:

– determinarea faptului dacă urmele sub formă de resturi de obiecte (cioburi de faruri, fragmente de plastic specific lanternelor stopurilor, părţi ale diverselor ornamente, pelicule de vopsea etc.), descoperite la faţa locului, au făcut corp comun cu obiectul prezentat pentru examinare;

h) compartimentul urmelor de utilaje industriale:

– determinarea faptului dacă marfa în cauză a fost confecţionată la o anumită întreprindere de producţie (dacă articolul a fost confecţionat cu un anumit utilaj sau prin utilizarea unor piese ale acestuia, cum ar fi: matrice, poansoane etc);

– determinarea faptului dacă două sau mai multe obiecte de comerţ au aceeaşi sursă de provenienţă (dacă obiectul ridicat în locul A şi cel ridicat de persoana bănuită B au fost confecţionate cu acelaşi utilaj sau instrument);

j) compartimentul plombelor şi sigiliilor:

– determinarea forţării sigiliului sau plombei, a procedeului utilizat şi a instrumentului folosit;

– determinarea înlocuirii sigiliului (plombei) original cu un altul;

– determinarea faptului dacă sigiliul (plomba) a fost forţat cu instrumentul corp delict pus la dispoziţie;

– identificarea poansonului utilizat la presarea sigiliului sau plombei;

l) compartimentul examinării prin metode traseologice a urmelor de depunere:

– determinarea prezenţei urmelor de microparticule pe anumite obiecte, a naturii şi localizării lor;

– determinarea existenţei de contact a două corpuri/obiecte;

– determinarea omogenităţii sau neomogenităţii microparticulelor (particule depistate pe corpul/ hainele victimei şi cele ridicate de pe corpul/hainele bănuitului);

m) compartimentul examinării prin metode traseologice a inscripţiilor, seriilor, marcajelor de pe obiecte din metal, lemn sau plastic:

– determinarea faptului şi metodei de înlăturare/modificare a inscripţiilor, seriilor, marcajelor de pe obiecte din metal, lemn sau plastic;

– refacerea conţinutului iniţial al inscripţiilor, seriilor, marcajelor de pe obiecte din metal, lemn sau plastic prin metode traseologice;

– identificarea matricei, ştanţei, poansonului, instrumentului utilizat la aplicarea inscripţiilor, seriilor, marcajelor pe obiecte din metal, lemn sau plastic;